Aripioară sau picior? Cartofior!

De 1 Permalink

Fără îndoială, cea mai celebră legumă dintre toate e cartoful ( Solanum tuberosum), familia Solanacee, deși e doar pe locul IV după porumb, grâu și orez ca furnizor de hrană, dar asta e statistica flămânzilor, nu a ghiftuiților.

Potato heads © Ivonne Wierink | Dreamstime.comOriginile lui se pierd în timp, pe continentul sud-american, în actualele state Chile și Peru; cele mai vechi urme au fost descoperite într-o peșteră de lângă Lima, la 2.800m și sunt datate prin mileniul VIII îen. A ajuns în Europa adus tot de Columb și neglijat vreo două secole fiindcă oamenii erau fix la fel de proști ca acum și credeau că dă lepră, ba chiar au reușit să răspândească prostia asta pe tot continentul fără ajutorul internetului, așa că își hrăneau doar vitele cu cartofi.

Un farmacist genial, Auguste Parmentier, a reușit să-l convingă pe Luis XVI că ar putea eradica foametea care lovise Franța pe la 1785, așa că regele a început să poarte flori de cartof la butonieră și a umplut periferiile Parisului cu plantații de cartofi, păzite de soldați care aveau însă poruncă să îi învețe pe țărani cum să-i fure fără să-i distrugă și să mănânce tuberculii din pământ, nu fructele otrăvitoare. După ce s-au întremat nițel, țăranii au pus mâna pe furci și topoare și au desăvârșit Revoluția franceză, decapitându-l pe nefericitul rege fără ca cineva să lanseze însă ”je suis Louis XVI”.

Funny potato © Yekophotostudio | Dreamstime.comCartofii conțin solanină, un alcaloid toxic, concentrat sub coajă dar mai ales în fructe, frunze și lăstari. Solanina dă cartofilor rezistență la îngheț și permite cultivarea la altitudini mari, dar oamenilor le provoacă diaree, crampe, dureri de cap și chiar moarte, așa că n-au avut încotro și au pus mâna pe carte, dezvoltând soiuri cu puțină otravă. Sau au pus mâna pe cuțit și i-au curățat de coajă, ocazie cu care un artist cuțitar din Ferentari-ul parizian a descoperit cum se taie cartofii pentru cea mai grozavă delicatesă a lumii, cartofii prăjiți (french fries). Atenție totuși la temperatura de prăjire: peste 175* apare acrylamida (petele maronii închis) care e iritantă și toxică și riscați să cădeți din lac în puț și apoi în brațele detoxului cu zămuri verzi și clisme, o formă modernă de prostie aproape la fel de periculoasă ca lepra, doar că în loc să vă închinați zeiței incase a cartofului Axomama, o să vă închinați zeiței bideului .

Nu există țară care să nu aibă o mâncare națională pe bază de cartofi, iar anul 2008 a fost declarat de ONU Anul Internațional al Cartofului. Se mănâncă gratinați, piure, copți cu unt (și zeamă de varză murată, în Ardeal), umpluți, ca gnocchi, în formă de clătite, tortilla de patatas, gulaș, musaca, supe și ciorbe sau în delicioasele găluști cu prune. Întotdeauna fierți sau copți, pentru că animalele cu un singur stomac (inclusiv omul, porcul și găina – scuzați pleonasmele) nu digeră bine cartoful crud, indiferent ce pretinde medicina naturistă că vindecă. Adică nu vindecă ulcerul, migrenele, litiaza renală, obezitatea (cică 500 ml de suc din cartof cruzi zilnic ar fi napalm pentru grăsime, ptiu drace!) ,nu se pune pe arsuri sau pe gât cănd aveți amigdalită că s-a inventat penicilina și în nici un caz nu vindecă diabetul. La cosmetică nu mă pricep, cică se folosește la măști de frumusețe, dar eu prefer laserul și acidul hialuronic aprozarului, măcar e cu ștaif tratamentul. Cei care nu au prins rând la coadă la moaștele Sfintei Parascheva se pot vindeca de reumatism cu moaște de cartof, adică păstrând un cartof mumifiat în buzunar. Vă reamintesc totuși că s-a inventat și ibuprofenul.

Ce nu măncăm folosim ca furaje pentru animale, în industria textilă, de adezivi , ca biocarburant, cel mai apreciat fiind vodca poloneză, care face mașinile să și zboare dacă a băut șoferul vârtos. A fost sursă de inspirație pentru pictori (Van Gogh și al său celebru tablou ”Mâncătorii de cartofi”), există muzee ale cartofului în întreaga lume, institute ale cartofului (s-au creat peste 5000 de soiuri), ba chiar NASA a trimis cartofi în spațiu cu naveta Columbia în 1995; încă nu am văzut filmul Marțianul, dar am auzit că se cultivă bine pe Marte.

Crazy Zany Potato Family © Trudywilkerson | Dreamstime.comSunt tabu pentru veganii Jain, o sectă care proclamă nonviolența față de plante și animale dusă la absurd și care consideră că prin recoltare e omorâtă planta. Nu-i nimic, ne rămân nouă mai mulți. Industria alimentară modernă, un viclean criminal în serie, a descoperit modalitatea de a produce chipsuri (550kcal/ 100 gr) în loc să folosească rețeta incasă tradițională și să producă chuno, chipsuri ancestrale nescăldate în ulei de proastă calitate. Fiți moderați în consum și nu îi înmuiați cu bere, încă burta nu e un must în fashion.

De revăzut filmul ”Un cartof, doi cartofi” mai ales de cei care visează că omenirea evoluează spre a fi dreaptă și echitabilă. Cred că nici mie nu mi-ar strica o vizionare, să mai cobor cu picioarele pe pământ.

Foto copyright Dreamstime.com

Simona Tivadar

Simona Tivadar

Medic primar în diabet, boli de nutriție si metabolism. Adepta explicației științifice cu orice preț, cu amendamentul că dacă respecți toate regulile, pierzi toată distracția. Heităr convins al vieții virtuale, care își calcă sistematic pe inimă de vreo doi ani, într-un razboi naiv și personal cu impostura medicală, vraci vegani și vârcolaci daco-plafarişti. Și care vă invită si pe voi să creșteți oastea celor care cred că "glumind putem spune orice, chiar și adevărul" -S. Freud.
Simona Tivadar
1 Comment
  • AnT
    October 15, 2015

    Pieptutttt :)

    Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *