Ce nu învatam la scoala si poate ar fi timpul să o facem – Relatiile

Graduates on Graduation Day © Aviahuismanphotography |Dacă pentru sex și flirt poate ai șanse să recunoști de unul singur, pe la 30 de ani, ce e bine și ce nu e bine să faci, când vine vorba de relații se poate să ajungi și la 70 și tot să nu ai o listă cu bune practici în ale dragostei de după „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Așa că bâjbâim fiecare, în funcție de inteligență, instinct, confidenți și noroc prin toate greșelile răsfăcute de înaintași și credem că experiențele noastre sunt unice. Ce să spunem apropo de relațiile romantice unui tânăr de 18 ani, care se uită la noi ăștia de 30 și crede, pe bune, că noi suntem adulții ăia adevărați, cu toate țiglele pe casă bine aranjate?

1. Hai mai repede cu dezvoltarea aia personală!

Citisem că Warren Buffett, investitor american cu niște ochi care îți spun că se și întâmplă ceva în spatele lor, a luat în mână prima lui carte de îmbunătățire personală în liceu, când observase că avea probleme în a relaționa bine cu ceilalți. Uneltele care îngrijesc o relație și rezolvă cam toate problemele minore dintr-un cuplu se găsesc într-un kit de 3 cărți și cine a citit măcar una mai bună din setul ăsta intuește un pic de ce: o carte de vânzări/negociere, una de îngrijire a sinelui și una de disciplină financiară. Alegeți pe care le vreți din raftul de dezvoltare personală; e ca la bisericile gotice: ai văzut una, le-ai văzut pe toate, doar stilul autorului diferă.

2. Cum știi că iubești, cum știi că stai cu cineva doar din lipsă de alte opțiuni sau ca să nu fii singur?

Daniel Goleman, psiholog cu didactică exemplară, răspundea la sfârșitul unei conferințe ținute la Google, unui student care voia să știe dacă prietena lui îl iubește, că avem iubire atunci când sunt implicate 3 lucruri: dor, dorința de a avea grijă de persoana respectivă și potrivire la capitolul sex. Pare o listă de bun simț. Ce te faci când lipsește unul dintre ingrediente? Păi depinde ce fel de persoană ești: dacă ești una mai pragmatică alegi un partener cu care o să fii cât de cât mulțumit în fiecare zi, și dacă pragmatismul tău e mai pronunțat, nu o să te dai în lături de a căuta ce lipsește relației în afara ei. Dacă ești un romantic incurabil, poate e mai bine să mai cauți; efortul pe care trebuie să-l faci în fiecare zi pentru binele unei relații e suficient de mare ca să aiba nevoie de o motivație puternică, adică să nu poți spune: ”la ce naiba îmi bat capul, pen’ că ș-așa n-am fost îndrăgostit de ea la început și nici n-a reușit să mă facă să o iubesc între timp?”.

3. Garbage In, Garbage Out

O expresie din programare care spune că investiția de timp și muncă în ceva și calitatea datelor introduse, este direct proporțională cu calitatea rezultatelor. Dacă dormi pe tine sau investești minim la capitolul viață personală pe la 20 de ani, nu prea există rezultate bune sau excelente, decât cu noroc chior, pe la 30-40 – ca și în profesie sau orice alt hobby. Ne plac oamenii îngrijiți, care își câștigă traiul, care pot scoate două cuvinte (eventual nostime) pe gură în societate, care au și activități și interese în afara job-ului, care au o rețea de câțiva prieteni dragi, care încearcă să se îmbunătățească încontinuu. Astea cer efort și efort separat de cel pentru profesie. O diplomă de bac, licență, master sau doctorat nu ți le aduc automat.

4. Creditele inimii ți le plătești singur/ă

Un amic a fost rănit amoros acum câțiva ani și s-a hotărât că nu va mai intra într-o relație serioasă decât cu femeia perfectă pentru el. Le spune că nu vrea ceva stabil (cel puțin nu cu tipa din fața lui) sau nu le mai caută după 1-2 luni. Altă prietenă spune și ea la prima întâlnire că nu o interesează căsătoria, dar în privat mărturisește că vrea să vadă că tipul se va încăpățâna să-i demonstreze contrariul. Or fi astea două strategii bune? Poate că bagă niște pompe în orgoliul nostru rănit, poate că ne protejează de a ne mai asuma niște riscuri cu cineva care după 3 ani ne va spune ca un deja-vu „de fapt, tu nu”. Dar ce lucruri într-adevăr bune vin fără asumarea unor riscuri? Poate că ești sărăcit de resurse la un moment dat, dar o fi o idee bună să lași persoana din fața ta să plătească creditele făcute de alții?

5. Nesincronizarea

În dialogurile despre viață cu amicul meu H., persan titrat în domeniul tehnic, vorbeam despre faptul că multe femei în ziua de azi întârzie poate prea mult cu maternitatea. Și el ar fi vrut să-și înceapă o familie, iar soția nu mai termina cu școala. Știu cel puțin 3 cupluri care s-au dus peste mări și țări la studii împreună: același master, doctorate la același laborator. S-au sincronizat perfect. Dar ce se întâmplă cu cupluri nesincronizate? Asta depinde de cel care renunță la ceva sau (pozitiv spus) hotărăște că adoptă planurile partenerului – va fi mulțumit/ă cu decizia în urmatorii ani? Ruth Chang, un filozof american, spunea într-o prezentare despre cum să faci decizii dificile, că vom fi mulțumiți de hotărârile noastre atunci când ne este ușor să spunem: „am luat decizia asta și ceea ce fac acum ca urmare a ei mă reprezintă”. Ai devenit tată full-time pentru că soția a zis că dacă nu face ceva nou profesional înnebunește? Poți să-ți asumi rolul complet? Dacă da, vei fi OK. Prietenul vrea să vă mutați la 2000 de km de orice îți este ție familiar si drag? Poți să devii femeia care îmbrățișează noua cultură, noile prietenii ce vor trebui create? Dacă da, vei fi OK.

6. Empatia e treabă grea

A fost apoi rândul lui H. să-mi ofere un moment „Aha!”. Vorbind despre o relație terminată ziceam „dacă tipul ăsta ar fi ținut la mine, m-ar fi susținut în ceea ce voiam să fac profesional”. „Nu poți folosi argumentul ăsta pentru că și el ar putea spune același lucru despre tine cu planurile lui pentru o familie.”. Na, și eu care credeam că sunt destul de empatică. Câteodată trebuie intuit că dacă îți e ție bine, e ușor să nu observi că nu îi este bine celuilalt, oricât de empatic și atent ai crede că ești – vrei să crezi că și celălalt e fericit pentru a-ți asigura ție fericirea.

7. Schimbările majore pot pune punct unei relații

Ne-am potrivi perfect cu noi înșine, și poate chiar și-atunci tot ne-am călca pe nervi. Amica mea Z. este matematiciană, dar și-a ratat vocația de psiholog: „Stii, un cuplu asimileză constant diferențele dintre cei doi. Dacă distribui asimilarea asta pe o perioadă mai lungă de timp, nu observi eforturile pe care le faci. Dar dacă te pune dracu’ să te muți prea curând împreună sau să cumperi și să decorezi o casă, explodează totul. Nu ai cum să te obișnuiești atât de repede cu ceea ce vrea și face celălalt diferit de tine.”

8. Sportul național: reproșul

După o tură de shopping, uitasem să păstrez mărunțiș pentru o taxă de turist la un hotel dintr-o țară europeană: „Dar nu v-a zis nimeni că trebuie să aveți cash la dvs. pentru taxa asta?”. „Domnul e conațional de-al meu”, mi-am zis, și dânsul a confirmat 30 de secunde mai târziu. Faptul că s-a rezolvat problema și că mi-a complimentat exprimarea în limba respectivă n-a mai contat. Eram o murătură de la acel reproș. Dacă e sport național în raporturi profesionale, ne putem imagina cum e în relația românească tipică, adică știți cum vă simțiți după o întrebare de 100 de puncte:

Cutărescu: ”Da’ de ce-ai lăsat lumina aprinsă la baie?!”

Oricare (în gând și cu lehamite): „C-am uitat, d-aia!…” Agresivitatea și reproșul par să fie cantități cumulative într-o relație și te poți trezi repede în echipe diferite. Și de-acolo, ce rost mai are să rămâneți împreună? Ca să treci iar de aceeași parte a fileului îți trebuie câte o vorbă bună pentru fiecare rea din catastif și cine mai face efortul ăsta când e mult mai ușor să ieși pe ușa relației?

9. Cearta constructivă e bună (dar nu în mașină)

Cică e bine să te cerți, dar și să poți scoate ceva util din asta pentru relație. Nu vrei să acumulezi frustrări și apoi să te duci după pâine și să nu te mai întorci. E treaba fiecăruia cum se ceartă ca să ajungă la un consens, cel mai bine fără violență și iar, fără tradiționalele reproșuri. Și nu în mașină – tot amica mea Z., gesticula frenetic și vorbea tare, foarte convinsă de încă o chestie care ar trebui să fie lege: „Deci sunteți într-un loc de 2 metri lățime, n-aveți unde fugi unul de altul; unu’ tre’ să conducă și să fie atent, celălalt zbiară cu mâinile peste tot!… Nimic bun nu poate ieși din asta. Așteaptă până acasă! Poate îți trec nervii și poți lăsa argumentele să vorbească.” Poliția Rutieră n-are de ce să nu fie de acord.

10. Ajustarea sau sunt multumit/ă de viața mea?

Două amice în relații serioase. Una începuse un flirt cu cineva nou cu care avea contact în fiecare zi. Cealaltă începuse să iasă iar cu fetele și să flirteze frecvent. Noroc că ambele au avut acces la un psiholog. Primei i s-a zis să-i spună partenerului situația. Ca urmare, ce era frumos în flirtul ăsta nou s-a dezactivat instant: „Ce-o fi fost în capul meu? Acum că mă uit mai bine la el, nici măcar nu-mi place! ”. Celei de-a doua i s-a spus că are o reacție normală la o relație de lungă durată. Apare la fiecare om, o dată la câțiva ani, când nu suntem siguri că ne e bine în relația pe care o avem. Și atunci facem niște teste.

La bărbați se consideră că e criza vârstei mijlocii și se presupune că se întâmplă doar o dată în viață. Oare doar o dată și doar lor? Ca să nu fim sexiști (doar cu exemple de dame), să ne imaginăm că vine bărbatul după 10 ani de căsnicie în care a fost loial, și acum spune că a avut o aventură. E prea târziu să se aplice ce a spus doamna psiholog prima de mai sus. Dar ce a spus doamna psiholog a doua, ideea că ar fi un moment de testare dacă îi e bine în relația în care se găsește, o poate face pe parteneră să fie mai precaută în a renunța la tot ce au construit împreună pentru ceva ce ni se întâmplă tuturor.

11. Fidelitatea

Că e bine să ne cramponăm atât de fidelitate sau nu, asta rămâne la latitudinea fiecărui cuplu să decidă pentru el. Dacă se cere fidelitate, psihologii pot ajuta ca mai sus, iar dacă nu, și ambii parteneri încuviințează tacit turismul adulterin din când în când, iar bine. Familia și cuplul ni le organizăm intern cum vrem, gardul spre exterior îl vopsim în funcție de ce imagine a noastră vrem să proiectăm către ceilalți. Problemele apar când unul dintre parteneri nu e de acord cu regulile jocului.

12. Când a ajutat vreodată orgoliul pe cineva?

De fapt știu un exemplu – un amic s-a dus la un interviu și a aflat că ar urma să fie angajat printr-o firmă externă pe poziția respectivă. Orgolios din fire, a spus că el nu acceptă așa ceva, s-a ridicat și a plecat. Imediat l-a sunat viitorul său șef, impresionat de ambiția lui și l-a luat direct intern în echipa. Dacă se poate aplica modelul ăsta de orgoliu în relații, adică să fim dispuși să pierdem o relație din cauza unei situații care e inacceptabilă, atunci poate că folosește. Dar în rest e plină lumea de regrete cauzate de orgolii mici și prostești, care au erodat relația aia specială din trecut.

13.Câteodată trebuie să poți vedea sfârșitul

Există rețete pentru destule hopuri ale unui cuplu relativ funcțional. Dar când sunt probleme serioase: violență de orice fel, înșelat cronic, lipsă de implicare a unuia, dependențe – aici mai ajută doar psihologul, preotul (pentru unele persoane) sau despărțirea. Oricui îi place să fie alături de cineva prin care descoperă lucruri noi: locuri, oameni, hobby-uri, gusturi pe care nu știa că le are, o culoare de tricou pe care n-ar fi încercat-o înainte dar îi stă fabulos. Ne place o relație atunci când devenim o variantă mai bună a noastră și datorită celor cu care suntem. Dacă știi asta, știi și când o relație nu merge bine – când după toate încercările și ajutoarele de-afară, ajungi să nu te mai recunoști, dar să știi că nu acolo voiai să fii. Iar versiunea urâtă a noastră nu face bine nimănui – strică și ce amintiri mai erau frumoase din relație, strică și cotidianul copiilor implicați și eventualele resurse pe care le-am mai avea pentru un nou început cu altcineva.

Ar ajuta pe un tânăr să știe chestiile astea pe la 18 ani? Nu insistăm noi oare să facem greșeli, poate pentru că avem nevoie de ele în viața noastră? Poate pentru a fi siguri că nu sunt drumuri viabile? Totuși, recunoașterea n-are cum să strice – de ce facem ceva, ce fel de oameni suntem prin ceea ce facem și ce nevoi avem, ce am putea învăța să facem diferit cu altă ocazie. Ar fi bine să le spunem tinerilor la ce trebuie să fie atenți, la ei înșiși și la ceilalți când vine vorba de relații – pentru că șansa de a avea prieteni sau rude cu experiență și vorbele la ei, diplomație și bun simț nu e întotdeauna un dat, ci de multe ori hazard.

Foto copyright Dreamstime.com

Alina Meresescu

Alina Meresescu

Șefa clasei, ITstă, fașonistă undercover, cercetător fără halat prin suburbiile Parisului. Dansez ca sport, aș fi dansat pe bani, dar m-au descoperit târziu. Cu capul la lumină de curând, cu Bucureștii tot în gând, ma tratez cu scriitură.
Alina Meresescu
2 Comments
  • una
    July 13, 2016

    este un canal pe youtube pe care vreau sa-l recomand: school of life https://www.youtube.com/theschooloflifetv/videos

    Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 0

  • SANDIUC MIHAI
    July 15, 2016

    La scoala ,e adevarat ,se invata multe lucruri folositoare ,dar in sistemul romanesc ,scoala are multe lipsuri.Cu tristete am constatat lipsa educatiei elementare,incepand cu anii copilariei si terminand cu studiile universitare.Unde si cand invata copii nostii despre dreptate ,adevar ,cinste si onoare,despre respectarea cuvantului dat si a juramantului,despre virtute si patriotism??Nicicand si niciunde!! Priviti scena politica ,cu oameni fara caractere si fara de onoare ,cinste ,pe care nu le cunosc,au acces la functii bine platite ,se folosesc de pozitiz lor manevrand obscururile lor interese ,in dauna societatii !!Jaful ,mita,furtul,traficul de influenta,mitocania acestor alesi ai neamului,ce scoala au facut acestia??EI cer norodului intelegere, cinste,respect!!EI NICI NU INTELEG ACESTE CUVINTE<NICI NU STIU SA FIE OAMENI!! Da ,ce ne invata scoala??mai nimic din toate astea!Can o clica de mafioti organizata conduce o tara ,ce fel de popor este acela ce se lasa calcat in picioare?!Ne meritam soarta !!Cand se vor radica acei inscolati,??ESTE DEJA TARZIU!!

    Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *