Chermeleu şi FărăZahăr au dat iama în spectacol

Confused man typing on the keyboard © Bowie15 | Dreamstime.comNatura umană ascunde o nevoie elementară de armonie, în fiecare clipă caută să dezvolte un ansamblu bine uns care să pună în ordine tot ce pare a fi incompatibil şi inexplicabil cu experienţa personală.

Nicăieri, însă, această dorinţă nu e mai intensă ca pe tărâmul fermecat şi blestemat – ţineţi-vă bine! – al iubirii. Începând din clipa în care rateurile îşi fac lăcaş p-acolo.

Şi cum frumosul şi frumoasa mioritică, prin firea lor, sunt însetaţi după adevăruri alb-negru şi certitudini de nezdruncinat, vor căuta să-şi regăsească armonia şi încrederea inhalând eternele kkturi plicticoase despre cât de speciali i-a fătat mă-sa şi cum, dacă o zbârcesc în lăv şi au parte de relaţii jenante, nu e din pricina lor, ci fiindcă lumea e naşpa, chiar dacă plină de oameni frumoşi ca ei.

Adevărul, din păcate, e puţin pe dos: lumea e mişto, dar umplută până la refuz de naşpeţi. Atât că netul îi învaţă altfel. Mai exact, unii bloggeri şi bloggeriţe.

Între aceştia, între cei care cântă-n strune naşpeţimii, slăvind-o cu lipsa de măsură cu care închinau poeţii de curte ode lui Ceauşescu, un loc aparte îl ocupă FărăZahăr Andra şi Chermeleu Alexandru.

Pe de o parte, FărăZahăr aparţine categoriei celor care, pentru a-şi face viaţa mai interesantă, se împodobesc cu o personalitate imaginară. Nu în sensul că dramoletele descrise pe blog ar fi închipuite, nişte înflorituri artistice à la Sandra Brown, ci pentru că episoadele în cauză, din câte realizez, FărăZahăr crede că ar înnobila-o cu un fel de virtuţi speciale, care să o aşeze pe un piedestal, ceva. Probabil fană înrăită a lui Meredith Brooks, ea se consideră un fel de “bitch and lover, sinner and saint, mother and child” and so on. Desfrânată şi inocentă, ea suge pu..i cu stil, pozează în sclava cuminte a golanului care o dă şi cu capul de pereţi dacă are chef, tânjeşte dezinhibată după masculi care să-i frământe gândurile şi carnea până-ncepe să behăie, explică mecanismul psihologic după care evoluează şi clachează relaţiile şi face descrieri amănunţite, de precizie chirurgicală, asupra bărbaţilor adevăraţi care simt, iubesc, dau la buci şi oferă flori cum trebuie, când trebuie şi cui trebuie. Pe scurt, pare a şti atât de multe încât nu poţi rezista să te întrebi: şi, la ce plm i-a folosit? Parc-ar fi o Einsteiniţă a relaţiilor care rămâne repetentă de fiecare dată când se-ncurcă c-un mascul. Şi se laudă cu asta cum se laudă maneliştii că n-au luat bacu’.

Pe de alta, Chermeleu e genul de filozof de la colţu’ blocului care ar face orice să pupe-n cur pentru un like, din care motiv îndeletnicirea lui primară e sloganul poptamaşist. Profund. Profund exprirat: “Dumnezeu are intotdeauna grija de noi. Noi nu avem grija de ceea ce primim de la El.”, “Iubește azi așa cum nu ai mai iubit… o viața!”, “Te iubesc înseamnă că te accept aşa cum eşti. Cu bune şi cu rele şi nu încerc să te schimb deloc şi pentru nimic în lume.” Etc. Tot pe aceeaşi linie obosită cu pretenţii, textele lui tratează despre lăv şi viaţa de cuplu, numai că e cu mai multe cuvinte.

Practic, dacă ai trei neuroni arvuniţi de la second – şi ăia, luaţi, fireşte, cu împrumut de la Provident –, dacă lecturile tale se opresc la broşurile de la Lidl şi la pliantele cu candidaţii la alegerile locale, dacă te uiţi mai mult decât e necesar la AcasăTV (plus Gherghe şi Măruţă), iar pe Andreea Marin, Mihaela Rădulescu, Dan Puric şi Tudor Chirilă îi consideri nişte unii care au ceva interesant de zis, sunt slabe şanse să găseşti ce îţi spun Chermeleu şi FărăZahăr fad.

Dimpotrivă, vei crede că-i citeşti pe Tolstoi şi Virginia Wolfîn original, că eşti contemporan cu John Fowles şi Marguerite Duras reîncarnaţi.

Asta deoarece frumosul şi frumoasa mioritică par a nu se sătura vreodată să dea pe gât aforisme leşinate ce sintetizează esenţa femeii, bărbatului şi a iubirii în formulele reconverite alelui “Să fie bine, ca să nu fie rău”. Cu cât le gâdili mai mult mioriticilor autosuficienţa, cu atât se gudură mai mult pe lângă tine. Cu cât le spui mai des ce vor să audă, cu atât te îndrăgescmai tare.

Spune-i, însă, mioriticului adevărul, recte că-i cam prost pe cât e de fudul şi l-ai pierdut definitiv.

Chermeleu şi Fără Zahăr nu fac asta. Frumoşii mioritici sunt cei care le conferă prestigiu. Lor şi artei lor.

Pentru Chermeleu, toate strâmbele din univers – şi nu mă refer aici musai la însuşirile fizice – sunt vrednice de dragostea din poveşti a unui Rodriguez cu sânge fierbinte care să le aprecieze pentru ce sunt ele (adică nişte frumoase, clar). Le şi dădăceşte: dragostea, strâmbele mele, este…şi mai departe puteţi posta voi orice orăcăială tipic chermeliană. Evident, dacă i-ai propune lui Chermeleu să facă fericită una din strâmbele pe care le asigură în peltelele sale că merită să fie iubite aşa cum trandafirul merită să-nflorească (altceva mai bun n-am putut inventa), ar declina politicos mărinimoasa ofertă. Ar vrea să lase această plăcere altor Rodriguezi, mai demni de astă onoare.

FărăZahăr – femme fatale par excellence (cel puţin, în capul ei) – e un speaker motivaţional pe probleme de self-esteem erotic. Şi, in extenso, pe probleme de remodelare a demnităţii femeii. Căreia îi place să şi-o tragă. Şi s-o ia la bot. Cu masculi independenţi. Dominatori. Cu viaţa vraişte. Dar care ştiu meserie, nene. N-ai cum să o scoţi din ale ei. Are câteva fixuri hardcore şi p-alea bate toaca: femeia slabă şi, totuşi, puternică, bărbatul puternic şi, totuşi, slab, spermă, supt, virilitate, tras de păr, zuzele isterice care nu pricep că nu mai există pentru X fiindc-a apărut la interval FărăZahăr şamd.

Ca o notă de subsol, FărăZahăr are priză mai mult la masculii cu abonament la serialele de pe porntube decât la domnişoarele care-l venerează pe Arsenie Boca, în vreme ce Chermeleu are succes mai mult la femeile virgine, aflate la menopauză, decât la bărbaţii ce-i venerează pe strămoşii ţinuturilor geto-dacice. De fapt, umblă vorba în online că singurii doi bărbaţi cărora le-au plăcut postările lui Chermeleu şi-au făcut schimbare de sex la al treilea like. Unul dintre ei, zice-se, ar fi Caitlyn Jenner, fost Bruce Jenner. Celălalt, se zice, ar fi însuşi Chermeleu.

Revenind la frumoşii mioritici amatori de Chermeleu & FărăZahăr, precum ziceam, pentru mare parte din ei inteligenţa aduce cu un zvon în bezna nopţii. Seamănă cu ceva teribil de vag şi la fel de palpabil ca omul Yeti. Iar articolele din online cu care se-ndoapă nu fac decât să pogoare un văl şi mai dens peste fantomatica lor inteligenţă.

Bine, lor nu le pasă. Nu îl vor citi pe Tolstoi şi nu o vor citi pe Duras. Chermeleu, FărăZahăr & Co le sunt de ajuns ca să-şi satisfacă micile curiozităţi intelectuale şi spirituale despre iubire şi mersul vieţii, în general.

Totuşi…ia fiţi atenţi !

Acum ceva zile am revăzut “Pădurea spânzuraţilor” (1965), cu V. Rebengiuc jucându-l pe Apostol Bologa şi Ciulei în rolul căpitanului Klapka. Un film, ce să zic, lung: a avut două ore şi treizeci de minute.

La final, în virtutea unui obicei, m-am uitat pe IMDB. Surprinzător, am dat peste doar trei recenzii, dintre care una a unui român, alta, a unuia de naţionalitate incertă, iar a treia, a unui irlandez stabilit în State. Uitaţi ce scria irlandezul:

«“Forest Of The Hanged” is an exceptional film on all levels… I had no idea the Romanians were such advanced filmmakers – I don’t know what I was expecting, actually. What I saw was … a directing job so competent and nuanced I was emotionally exhausted at the end of the film. In fact, the director played a key role, and was one of the best performers in the picture. The sets and the photography were superb – I think perfect is a better word.

The film is similar in theme to 1957’s “Paths Of Glory” but delves even deeper into the psyches of its characters…

If any IMDb reader gets the chance, go see it… It’s not a feel-good picture, but I can’t miss the chance to recommend one of the all-time great pictures nobody’s ever heard of. »

Nu ştiu voi, dar eu am resimţit un moment de mândrie stupidă citind acest comentariu. Şi vreau să îi asigur pe toţi cei pasionaţi de întortochelile vieţii şi ale lăvului că vor regăsi în film toate ingredientele, desfăşurate pe toate palierele. Fără îndoială, filmul nu e Marvel, nici Disney, imaginea nu e 3D, muzica-i enervantă, sonorul hârâie, dar are alte calităţi : e autentic şi emoţia te pătrunde până la oase !

Şi de te va durea capul când se va termina, în acelaşi timp, vei avea mintea mai limpede decât ai avut-o cu trei ore înainte. Nu mai spun că, de vei citi şi cartea, vei vedea lumea din jurul tău prin ochii lui Rebreanu, nu ai lui Chermeleu şi FărăZahăr…

Deşi, stai… căci, totodată, s-ar putea să conştientizezi că majoritatea frumoşilor şi frumoaselor mioritice care-şi iluminează orizontul cunoaşterii cu poveţele celor doi au rămas aceiaşi naşpeţi incurabili.

Şi cine ştie dacă-ţi va conveni…

PS

Pe facebook, filmul “Pădurea spânzuraţilor” are 20 de like-uri.

Iar cartea, 52.

Fără legătură. Aşa…

Foto copyright Dreamstime.com

Mihnea Rudoiu

Mihnea Rudoiu

Câteodată scriu. Despre ce observ în jur.
Mihnea Rudoiu
7 Comments
  • ana
    May 13, 2016

    who de f*** is Chermeleu şi FărăZahăr? Trebuia sa specifici

    Like ori Dislike: Thumb up 2 Thumb down 0

  • roland
    May 13, 2016

    Ce pot sa zic Mihnea?

    Le-ai zis-o!

    Aia sigur vor avea insomnii (ingrozitor auto corectorul care nu ma lasa sa scriu insomnii) trei luni.

    Am citit articolul crezand ca e vorba de trupa Fara Zahar si trebuie sa recunosc ca mi-a placut. Abundenta criticilor si a unor presupuneri si generalizari poate, totusi, deveni putin sacaitoare.

    Intreb si eu incercand sa fiu in ton cu Ana:
    – De ce sunt personajele astea atat de importante incat a trebuit sa iti irosesti 30 de minute din viata sa scrii ce ai scris? Sper ca nu ti-a luat mai mult :)

    Sa citesti si peste 10 ani ceva de Fowles si sa incerci sa iti amintesti ce gandeai despre el astazi. Sa faci asta si peste 20 de ani si peste 30 de ani. Cred ca vei avea o surpriza.

    Like ori Dislike: Thumb up 2 Thumb down 0

  • roland
    May 13, 2016

    What about The 25th Hour (1967) ? Un film facut de straini despre romani.

    Din pacate nu cred ca imaginea romanului din filmul asta mai e actuala.

    Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

  • Mihaela
    May 14, 2016

    Hidden due to lowcomment rating. Click here to see.

    Comentariu neapreciat. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 4

  • nutza coafeza
    May 14, 2016

    te-ai apucat de SF (show fiction)? Am pierdut o juma de ora sa-l găsesc pe chermelica asta … Am crezut ca e vreo piesa ceva…cand colo un mic aspirator de pizdulice lacrimoase necunoscut… Vai Steaua lui… E ca si cum ai rade de un om cu handicap… Te stiu om serios…Pune bre mâna si scrie despre ceva ca lumea sau folosește-o cum crezi mai eficient :)

    Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 0

  • nutza coafeza
    May 14, 2016

    PS : e bun articolul !!!! Acum am citit si ultima parte !!!

    Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

  • Smaranda
    May 15, 2016

    Woolf.

    Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *