Cu degetu-n nas

De 0 Permalink

Scary Halloween witch
Conferințele ar trebui să scoată ce este mai bun în oameni. Problema este că ele scot tot felul de chestii din oameni, care sunt pe departe de a fi crema lor absolută și vanilată.

Stătea de partea cealaltă a mesei ovale la care ne adunaserăm peste 20 de oameni de pe 4 continente, dezbătând cum se poate îmbunătății moralitatea umană. Fiecare acolo să ne dăm și noi cu părerea, să ne depănăm ore de fund țintuit la biou, creion țintuit în gură și idei alunecate pe hârtie.

O văd și mi se pare că e ceva în neregulă cu ea. Părul îi stătea apretat deaspra frunții într-o formă ciudată, amintindu-mi de un film în care ceva aterizează în părul lui Ben Stiller din altă parte a aceluiași actor. În fine, mă gândesc că și spuma de cap poate să mai dea cu virgulă, poate s-o fi tăiat ca maioneza. Poate duduia a venit pe tren sau pe avion și i-a tremurat mâna. Fiecare cu apretul lui în părul personal, așa cum învață liberalismul anglo-saxon. Preț de douăzeci și cinci de idei mai târziu, remarc că are unghiile vopsite rosu-portocaliu, aprins și foarte strălucitor. Okay, nu ar fi alegerea mea, mai ales dacă ai mânuțele grase și pufoase, iar unghiuțele sunt scurte. Arată ca unghiile elefantului pe care l-am văzut la circ când aveam 5 ani, și când am jurat că nu o să-mi pun ojă roz e unghii. Jur să nu-mi pun nici portocalie, 38 de ani mai târziu. Ale naibi unghiuțe sticlesc ca niște beculețe și mă distrag de la urmărit idei.

Mai mult, aproape mă apucă leșinul. Unghiuțele buclucașe vizitează nasul posesoarei, după care-i alunecă delicat pe buze, și discret atenționează limba să preia încărcătura. La faza asta se duce dracu de tot concentrarea mea, și creierul meu are de-a face doar cu un singur obiect mare, pufos și colorat.

La pauză se ridică să iasă la o cafea. Pentru că s-a frecat pe scaun tot timpul, fustița supraelastică și cârpoasă i s-a deplasat din talie pe la nivelul tropicului de nord al poponețului. Cum e toată numai o suncă și o tresăltare, fusta este de scuzat. Sper să se ducă să-și deplaseze cafeaua la toaletă și să redreseze geografia căpiată a fustei. Nu de alta, dar va prezenta curand.

De unde, fusta ori nu s-a aranjat, ori a alunecat iar din talia greu de imaginat. Cert este că la prezentare tot ce văd eu din pauărpointu ei este fusta coborâtă la ecuatorul fundului. Deasupra ei sunt zorii negri transparenți ai ciorapilor, din care răsare clar și indubitabil linia tăngii. Măcar este neagră. Dar altfel nu pricep nimic din ce spune, decât că-i psiholog. Doar că psihologia mea este varză. Tot ce percep este o bulină mare, durdulie cu unghii portoalii aprins, consumându-și gourmet și narcisist propriile finitudini de pe unde și le găsește.
Mă gândesc că ea s-ar putea îmbunătății moral destul de simplu, cu puțină acetonă, o batistă și o curea sau un elestic.

Ador să observ oamenii pierduți în gânduri ale căror mâini încep să se emancipeze din domnia creierului și fac lucruri ciudate. Îmi amintesc o ședință de consiliu din trecut, când un prof plictisit face o săpătură adâncă-n nas, și scoate ceva. Apoi rulează produsul gânditor pe picior, de-a lungul dungii pantalonilor gri. Freacă și freacă gingaș, până când biluța atinge luciul și perfecțiunea inconștient dorită, după care-i dă un bobârnac în spațiul interpersonal umplut de inutile planuri de învățământ și rapoarte de activitate.
Ca să nu mai vorbesc de diferite cojițe recoltate și mâncate precum semințele în alte ședințe plicticoase.

Un sfat final: dacă sunteți auto-consumatori (și nu văd de ce asta ar fi mai problematic decât omnivor, carnivor, vegan, vegetarian, microbiotic, sau de post) măcar nu vă faceți unghiile portocalii, și nu asumați că toată lumea doarme la ședințe și conferințe. Unii mai urmăresc… și ei ce pot!

Foto copyright Dreamstime.com

Teodora Manea

Teodora Manea

Teodora Manea ar fi trebuit sa studieze medicină, dar a dat peste filosofie, și cum toată lumea a descurajat-o, a decis să se facă filosof. În curând a aflat că filosofii ar trebui să fie bărbați, așa că a considerat o operație de schimbarea sexului, dar din fericire a ajuns în catedra de hermeneutică înainte de programata operație. Pe drumul tratamentului hormonal de creștere a bărbii (deși se pare că nu barba face pe filosofi ceea ce sunt!) a învățat germană cu Heidegger, Hegel și Kant. Când a ajuns în Germania i-au spus că băieții ăștia nu vorbesc chiar germana, dar cunoștințele lingvistice se pare că au fost suficiente să se înțeleagă din priviri cu un alt filosof german, emigrant și în viață. De care nu s-a mai putut despărți. Așa că după zece ani de carieră universitară în Iași, și-a făcut valiza și a plecat la el, peste Canalul Mânecii în sud-vestul verzui al Angliei. Obosită de crescut bărbi și filosofie, a decis să se dedice familiei, să se domesticească și să accepte un destin de femeie. Dar plaiul mioritic și ondulat englez au trezit-o la propria ai chemare, așa că printre dealuri, copii, diferențe culturale, oale, nostalgii culinare, ploi și singurătăți s-a apucat iar să scrie și să gândescă.
Teodora Manea

Latest posts by Teodora Manea (see all)

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *