Cum m-au lăsat ăștia de fumat!

De 1 Permalink

Cum care ăștia? Citește mai jos și ai să te prinzi. Nu, nu e vorba despre extratereștri. Și nici despre PSD. 

Zilele astea am servit niște Ratb, cât mașina a fost în service. De obicei prefer să merg cu picioarele chiar și la întâlniri de biznis. Dar dacă temperaturile fuseră de iad și nu alta, am ales transportul public, că de biclă nu m-am mai atins de când am căzut bolovancă și am mers Quasimodo-style vreo 3 săptămâni. Nu, n-am fost la spital, după ce am căzut. Dar divaghez. Mmmmă rog, nu tocmai. N-am fost la spital când am căzut de pe biclă că ultima dată când am fost la spital înainte de aia, aflasem că am cancer. Mmmmmă rog, nu tocmai. Dar pe-acolo!

Am căzut de pe biclă acum vreo 2-3 ani. Tocmai ce învățasem să merg. Era vară. Înainte de asta, ajunsesem la Nasta. Era iarnă. Și noapte. Este important să menționez că pe-atunci aveam la activ… 2013-2002… vreo 11 ani de fumat. Și când spun de fumat nu spun Slim-uri, nene! Nu m-am încurcat eu cu d-astea! Nț! Din alea roșii. Lungi. Thick. Chiar și pe la două pachete pe zi. Marinărește. Sau cum îi vedeam pe-ăia din Mad Men. Dar iar divaghez. Divaghez că nu prea știu cum să fac legătura între toate astea și cum m-au lăsat ăștia de fumat. Știu! Am divagat atâta și-am uitat că de fapt îmi amintisem de fumat și nefumat în stația de Ratb, zilele trecute.

Iulia Dumitru - Cum m-au lăsat ăștia de fumat 2

Lângă mine stăteau un el și-o ea. Fumători e understatement. Cum eram eu și cu iubitul meu acum niște ani. Cred că am fumat de la ei vreo 3 țigări că 47-le vine rar. Cu căldura trasă pe toate căile respiratorii, părea ca atunci când fumam. Mai ales atunci când inspiratul meu se intersecta cu expiratul lor. «Bine dracului că nu mai fumez!» m-am gândit. Eram în 47 când mi-a sunat telefonul. O prietenă spunea că fumează o țigară. Alea-alea, conversation, chestii. Ceva mai târziu, o altă prietenă-mi spune că e tare bine de când nu mai fumează. Încă ceva mai târziu, mă întreabă mama de când nu mai fumez. Fac un calcul și-i zic că nu știu. Dar că mă uit pe facebook și-i spun. Mda, pe undeva prin noiembrie 2013, că prin decembrie scriam despre asta.

Și scriam că mi s-a întâmplat o chestie pe care n-o s-o uit niciodată! Am ajuns într-o noapte la Nasta. Tușeam de o săptămână de epuizasem stocul la șervețele și hârtie igienică.  Camera de gardă. Întrebări – vezi Doamne! – anamneză! Pe dracu’! Era nu-știu-ce meci și erau toți atât de atenți la pacienți de numa-numa! Multe întrebări. Cea mai des întâlnită: ”Sunteți fumătoare?” Răspundeam invariabil ”Da, da, da”. O oră și ceva mi s-a oferit turul spitalului – long, extended version. Am cunoscut câțiva medici, câțiva asistenți și vreo doi radiologi. Toți se uitau cu milă și teamă când la radiografia plămânilor mei – unde ”se vede ceva” –  când la mine. Toți îngânau un ”Îhâm” și dădeau din cap a ”Veșnica pomenire”. Să mai spun că eu eram într-o stare de panică amsetecată cu șoc? Și că mă certam în gând că pentru un amărât de fumat eu o să mor la treijdeani?

Iulia Dumitru - Cum m-au lăsat ăștia de fumat 1

Că mi-e frică de moarte v-am mai povestit. Atunci mi s-a părut palpabilă. Mai ales când întoarsă în camera de gardă a spitalului, prin geamul opac îl vedeam pe el, agitat, mergând de colo-colo. Auzind crâmpeie din discuții. Atunci mi-am dat seama că am mai multe motive să trăiesc decât să mor cu câte un pachet (sau două) pe zi. Au urmat investigații oribile. O bronhoscopie la o clinică particulară, căci după vorbele unei doctore de la Nasta ”mai bine mergeți acolo, e mai… indicat” (No shit! aveam să zic peste 3 ani!). O bronhoscopie unde am aflat de fapt că avusesem o infecție urâtă de tot. Și unde am aflat încă o dată că oamenii nu știu să comunice și asta poate să facă tare rău. Unde am avut poate primul aatc de panică a la carte, că doctorul refuza să înțeleagă că tubul ăla din plămâni mă face să tușesc. Și că eu mă calmez închizând ochii. Da, da, doctorul ăla pe care l-am plătit atunci vreo 4-500 de lei. Ăla care țipa la mine să țin ochii deschiși cât el urlă din plămânii în care nu era un tub, facând tunel printre bule de aer și carne. Pentru că fix așa se simte. Nu doare nimic, dar it’s safe to say că mai comod e să ți se facă endo și colonoscopie simultan decât așa ceva. De-atunci n-am mai fumat. Poate de frica de furtunul ăla din nou orbecăind prin plămânii mei horcăiți. Poate de teama de a nu-l pocni în plămâni pe dom’ doctor. Poate de frica de moarte. Nici măcar nu mi-a mai venit să fumez. De atunci au trecut deci, vreo 3 ani. Vreo 3 ani în care am tot cunoscut oameni care nu știu să comunice, deși de asta depind vieți. Și mai mulți care mi-au transmis ”Aaa, 1 an! Aaa, 2 ani! Aaaa, 3 ani! O să fumezi din nou”. Dar despre răutate în altă zi. Și despre medici care au uitat că au semnat undeva ”de mine depind vieți” o să mai vorbim, că mi-s dusă prin multe spitale. Astăzi doar despre failure to comunicate. La revedere!

P.S. Au fost și mulți care mi-au spus: ”Deci până la urmă a fost bine că ăia au reacționat așa, nu? Uite, te-ai lăsat de fumat.” Da, a fost bine! Dar asta mi se datorează mie, nu sistemului medical. Sistemului medical nu i se datorează nimic. Poate doar câteva facturi de la psiholog.

Iulia Claudia Dumitru

Jobul mă definește ca fiind creator de content. Prenumele – întâmplător juxtapus astfel – mă definește drept cea mai puternică dinastie romană. Eu mă definesc (și mă laud mie și altora) cu creativitatea mea. Fac bani din scris și am ca hobby desenul. Atunci când nu sunt creativă, sunt anxioasă. Și vice-versa. (De abia învăț) să mă accept și-așa, și-așa.Gandesc prea mult. Întreb prea multe. Uneori vorbesc prea mult. Investesc în a mă cunoaște. Pe mine/mă/m. Consider că macro pornește întotdeauna de la micro. Încerc să fiu un micro bun.

Latest posts by Iulia Claudia Dumitru (see all)

1 Comment
  • picatura
    July 6, 2016

    1. bravo pt renuntarea la tigari
    2. bravo pt curajul de a folosi RATB
    3. sistemul = reguli + oameni. regulile sunt uneori neclare si insuficiente, iar oamenii se gasesc mai greu pe timpul nostru, materia prima e cam scumpa, astfel incat se utilizeaza uneori simpli bipezi. e valabil, din pacate pt orice sistem romanesc. pt exterior nu ma pronunt, n-am experienta relevanta.

    Like ori Dislike: Thumb up 3 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *