Râdem, glumim, ne închinăm și votăm!

Formidable security professionals secret service bodyguards © Valeriy Kachaev | Dreamstime.comAm în cartier un supermarket care nu e Mega Image. Știu că e șocant dar a supraviețuit unul din ăsta clandestin și chiar are succes, mai ales la studenți pentru că, spre deosebire de Mega, aici se găsește ciocolată chinezească (care nu a văzut cacao în viața ei) cu dolari verzi de 100 pe ambalaj. Și fiindcă nu e un supermarket tocmai modern, printre rafturi se plimbă mereu 2 paznici care stau cu ochii pe tine ca pe butelie, ca nu cumva să bagi în buzunărele napolitănașe cu scufița roșie, gumițe sau cutii de bere. Paznicii ăștia 2 sunt foarte foarte atenți și, ca orice paznici care se respectă, ei doi sunt miezurile, sunt ca Dumnezeu și Fiul, ca Goebbels și Hitler, ca Matt Damon și Ben Affleck,  sunt ca Cezar cu Brutus, sunt atotputernicii stăpâni ai celor cerești și lumești în cei 80 de metri pătrați cât numără regatul lor cu rafturi. Dacă ești dezordonat în magazinul lor, ești pus imediat la punct, dacă ai nevoie de ceva, dacă greșești ceva, dacă ești nehotărât sau bâjbâi aiurea printre produse, ei te îndreaptă, te călăuzesc, te ocrotesc și te îndrumă responsabil, puternic și decisiv către soluție, fără prea multă vorbărie din partea ta, a clientului, a celui care se află temporar în regatul lor, cel pe care ei au avut bunăvoința să-l lase să intre, să bage în coș una alta și să marcheze banul la casă.

Câteodată, când stau să se mai odihnească și ei, că deh, plimbarea multă printre rafturi e obositoare și te pune la pământ dacă ești mai slab de fizic, se proptesc lângă casele de marcat de la ieșire și analizează în profunzime ce a mai ales lumea din vasta lor ofertă. Se uită, ascultă bipurile, dau din cap încet, aprobă sau disprețuiesc, orice ar fi, nimic nu scapă de ochiul lor critic și atent și foarte rar reacționează vizibil.

Dar, într-una din zilele astea, o doamnă a avut puterea și inspirația să îi facă să râdă. Din toată gama de produse alese și deosebite, puse cu bunăvoință la dispoziția muritorilor nevoiași, o doamnă a ales un morcov. Atât avea în coș: 1 morcov. Morcovul nu era nici mare, nici mic, aș zice potrivit pentru o ciorbă mică. Genul ăla de morcov pe care îl poți descrie ca având o mărime medie, neted, frumos, drept, 17-18 centrimetri puri de portocaliu intens, tânăr, zglobiu. Ușor răvășită, ca după o zi grea de muncă, doamna a acompaniat morcovul cu o cutie de bere, a așezat mai întâi morcovul pe banda casei de marcat, apoi berea. Unul dintre cei doi Zei, care până atunci trăiau drama zilnică a plictisului și rutinei, zărește morcovul cu privirea periferică și îi dă un ghiont și colegului de Regat ca să se trezească. Brusc înviorați, se uită unul la celalălalt, se uită la morcov, se înghiontesc, unu arată morcovul cu degetul, se chinuiesc să nu pufnească în râs, se înroșesc sub șapcă, își trag coate, iar arată lung morcovul cu degetele arătătoare, își dau pumni în umeri ca la o glumă bună cu Bulă, până la urmă izbucnesc în râs cu scuipat pe o rază de câția centrimetri în jur, se lasă pe vine de la atâta hlizeală, se țin de burtă, unu cade în genunchi, celălalt îi dă pumni în spate de fericire, se bat pe burtă, își sterg lacrimile de hăhăială și arată în continuare cu degetul spre morcov.

Nedumerită, doamna își ia “punguța” cu morcovul și berea și iese. Ajung și eu în dreptul casei de marcat și mă gândesc că ar fi frumos ca după râs să îi pot face să plângă, dar cumpărăturile mele sunt banale, nu stârnesc nicio reacție, nici măcar ouăle, cei doi domni par încă marcați de morcovul clientei de dinainte. Și, numai ce îi aud, după ce femeia s-a îndepărtat puțin:

– Încă una singură! Aia de ieri cu șpreiul Intesa era mai bună!

Și iar încep să râdă.

Cei doi sunt și vecini de cartier cu mine. Au copii, fac parte din ceea ce unii numesc “familii tradiționale” și se închină de fiecare dată când trec pe lângă o biserică. Au și votat duminică, seara, tâziu, puțin beți. Râdem, glumim, dar de la vot nu lipsim!

Foto copyright Dreamstime.com

Corina Bacanu

Corina Bacanu

De 16 ani copywriter. Idea Writer. Curious. Blonde by Choice. Jump and the net will appear.
Corina Bacanu
4 Comments
  • ionescu
    June 9, 2016

    In afara de ultima fraza, articolul e bun si critic. Ultima fraza insa denota aceeasi obsesie de a denigra familia si de a justifica noile tendinde. Pacat

    Like ori Dislike: Thumb up 3 Thumb down 0

    • ionescu
      June 9, 2016

      cu alte cuvinte, familia „moderna” nu ar face asa ceva, nu? (ce au facut cei doi bizoni reprezinta in mintea ta „familia traditionala”?)

      Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 0

  • liviu
    November 9, 2016

    Spune-mi ce preocupari ai, ca sa-ti spun ce anvergura ai.

    Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

  • Liviu
    November 9, 2016

    Nu se poate una ca asta.Si-au permis sa rada? Nenorocitii.Trebuie anuntat DNA-ul urgent.Pana cand o sa mai toleram nesimtirea asta.Cum isi permit sa ranjeasca diabolic in fata Doamnei Corina?Nu are destule pe cap?O tara de nemernici care-si permit prea multe.Va trebui sa invatam cu toti ca contemporanii mirobolantei doamne nu au voie sa rada decat atunci cand le da voie Corina.Gata cu binele de azi rasul e pe cartela iar lucrurile de car vom avea nevoie sa radem vor fi strict si cu atentie controlat de ochiul de shoimana a doamnei.Va multumim Doamna ca ne permiteti sa traim la pufoasa d-tale umbra.Glorie.

    Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *