România de la cap se-mpute

De 4comments Permalink
@dreamstime.com

@dreamstime.com

Acum, că a trecut euforia legată de Moṣ Crăciun, daṭi-mi voie să vă întreb după buna obiṣnuinṭă: ce v-a adus Moṣul anul ăsta ? Că de cuminṭi nu vă întreb de-aṭi fost. Cuminṭi, necuminṭi unii primesc cadouri de-a moca. Aṣa că, Moṣule, din partea mea nu aṣtepta cine ṣtie ce mulṭumiri. Că pe mine m-ai umplut de „respect”: mi-ai dat conṣtiinṭa de care n-aṣ fi avut musai nevoie anul ăsta ṣi tare ṭi-aṣ fi recunoscătoare să împarṭi acest dar în mod corect; asta ca să nu zic să le dai cu generozitate unora câte-un sac, doi. Nu ṣtii despre ce vorbesc? Să-ṭi dau barem vreo două exemple: adu-le câṭiva saci de conṣtiinṭă ṣi discernământ celor ce votează penalii în tăriṣoara natală. Că eu una nu înṭeleg, Moṣule, cum un om în toată firea poate alege să fie condus de hoṭi; nu găinari, ci hoṭi mari de-ṣi bagă ṭara cu totul în traiste. Că pe unde trăiesc eu n-am auzit sau văzut vreodată să fie pusă vulpea paznic la poiată. Adu-le tone de conṣtiinṭă ṣi bun simṭ penalilor care îndrăznesc să se pună deasupra oamenilor cinstiṭi; ṣtii tu, ălora – sforarii, hoṭii, baronii români care nu se jenează să se arate poporului în chip de sfinṭi făcători de minuni. Că aṣa crede poporul: România mai poate fi salvată de o minune.

În traducere liberă pentru omul cu scaun la cap, minunea înseamnă efortul oamenilor competenṭi, integri (ce-ar putea răzbate până la cârma ṭării printre ciumeṭii cu dosare penale, baronii îmbogăṭiṭi peste noapte, tutele care pozează în sfinte) de a schimba dezinteresat direcṭia spre prăpastie a ṭării ṣi destinul bietelor oi care nu mai întrevăd drumul ăl bun. Da’ asta e pentru omul cu scaun la cap. Că pentru ăla de-ṣi păstrează lânced ṣi nepăsător scaunul sub ṣezut, minunea e bunăstarea căzută din senin. Fără eforturi, fără muncă, fără zbateri, fără căderi, fără suferinṭă, fără oboseală, fără niciun fel de implicare sau aport personal – sticla de ulei ṣi kila de făină, plus ceva ajutoare băneṣti de-a moca de pe la primării. Şi asta promit baroneṭii de România fără pic de ruṣinică, frecându-ṣi mâinile că promisiunile lor cacofonice prind, deṣi în majoritate sunt doar vorbă-n vânt. Ruṣine mare, Moṣule: pentru popor că alege ṣi acceptă autoritatea crimei ṣi pentru bestiile astea fără conṣtiinṭă că-s murdari până-n măduva oaselor ṣi că au atâta tupeu să facă legi, să vorbească de mândrie naṭională ṣi să scuipe pe munca oamenilor cinstiṭi!

Ce zici, Moṣule? Că divaghez? Zici că le-ai adus deja conṣtiinṭă ăstora de-i „laud” eu acum ṣi că i-au făcut demul de ṣapte ani? Deh, mai încearcă, nu te da bătut; cine ṣtie poate-poate. Hei, Moṣule, nu te întrece cu măsura, nu mă mustra te rog că-s gureṣă! Te bat la cap cu probleme de conṣtiinṭă? Păi hai să-ṭi povestesc cam cum se ṭine mândru, cam care e poziṭia în viaṭă ṣi cam cum gândeṣte un român verde ṣi-o să-ṭi dai seama câtă dreptate am să fiu bosumflată din cauza cadoului pe care mi l-ai adus.

După seara de Crăciun, după ce m-ai onorat cu cutiuṭa de conṣtiinṭă, na că primesc un e-mail pe-al cărui semnatar a trebuit să-l caut ceva timp prin ungherele memoriei. Şi hop dau de ea: o fostă colegă timp de un an, de-acu să tot fie vreo ṣaiṣpe ani, cu care am avut legături abia sporadice, mă anunṭă că e în Belgia până la sfârṣitul anului ṣi că ar vrea să mă vadă. Ei, acum ce să zic, aṣ fi fost mai bucuroasă cu ceva prietenă, că străini am ṣi-aici o grămadă. Da’ e perioada în care orice creṣtin e (mai) bun, aṣa că, deṣi aveam altele prin agendă, am invitat-o la mine. Şi ṣtii ce răspuns primesc? Că ea are doar nevoie de bani. Că, fiind profesoară de religie, a venit la o mănăstire ortodoxă ṣi că acolo nu mai erau locuri libere, că nu ṣi-a luat cardul de acasă ṣi că ”rău am făcut” ṣi că a venit de la 200 de km, unde e mănăstirea, într-un oraṣ de lângă mine, unde s-a cazat la hotel pentru vreo opt nopṭi. Că hotelul e cam scump, Moṣule, că în plus trebuie să mai ajungă ṣi la aeroport ṣi că ar avea nevoie de niṣte bănuṭi împrumut pentru ea ṣi pentru „un domn pelerin”, care noroc că e cu ea, că „altfel cu atâtea peripeṭii”… Şi mai ṣtii ce? Am primit ṣi coordonatele hotelului unde ar fi trebuit să mă prezint. Numai că io mai deṣteaptă m-am prezentat cu ajutorul bănesc în centrul oraṣului, nu la hotel, ca să nu-l intimidez pe domnul pelerin ṣi ca să ascult povestea femeii.

Băi Moṣule, iar mă iau de dumneata: păi nu poṭi da cadou unora ṣi-un dram de minte să mintă mai elegant, iar altora mai multă putere să-ṣi asculte raṭiunea? De ce, Moṣule drag, în România nu ai povestit că oriunde ai vrea să te cazezi în Europa de Vest, chiar ṣi la mănăstiri, îṭi trebuie rezervare? Şi că pentru perioada Crăciunului trebuie să o iei din loc cu rezervarea de prin septembrie-octombrie? De ce ai uitat să le spui că e frumos să-ṭi aduci aminte de oameni care au făcut parte din viaṭa ta ṣi că, dacă ai intenṭia să le faci o vizită, ar fi bine să-i anunṭi din timp, înainte de a pleca din ṭară, că poate au ṣi ei programul lor de sărbători? Păi da, ai cam uitat să povesteṣti despre toate astea, că dacă povesteai poate ar fi ṣtiut X să-mi transmită bucuria revederii în loc de dezgustul profitului. E vina ta, Moṣ perfid, că nu i-ai vorbit nici despre faptul că ajutorul pe care i l-am dat nu se datorează minciunilor debitate, ci cadoului pe care dumneata, iresponsabile, mi l-ai făcut. M-a luat Conṣtiinṭa dată de dumneata la rost: „Ce fel de om eṣti tu, dacă în perioada Crăciunului nu ajuṭi? Ce dacă minte? Cum s-o laṣi pe stradă într-o ṭară străină, fără ajutor?” Dar ṣtii care-i treaba? Anul trecut mi-ai adus ṣi un pacheṭel de Logică, Moṣule. Ehehe, să vezi ce ṣi-a intrat în mână Logica! A pus la punct Conṣtiinṭa: „Hei tu, Conṣtiinṭă, cântă pe-un ton mai jos! Ajutor nu înseamnă să te laṣi muls(ă). Profesoara de religie nu vine oare dintr-o ṭară unde ortodoxismul e în floare, unde popii zumzăie ca niṣte bondari până ṣi-n Parlament? De când o fi Belgia majoritar ateistă buricul credinṭei? Ş-apoi stimata e adultă. Când pleacă la drum, la celălalt capăt de continent, trebuie să ṣtie să-ṣi ia actul de identitate, cardul bancar, rezervarea la avion ṣi la … mănăstire ṣi periuṭa de dinṭi.

Conṣtiinṭo, bâṣti de-aici cu smiorcăieli ultraaltruiste! Aici nu e o poveste cu sărmani, ci cu profitori de lux. Femeii nu-i ajung banii de hotel ṣi amuzament – uite ce poze frumoase ṣi-a pus pe facebook, iar dacă disperarea i-ar fi atât de mare ar ṣti să sune la aeroport ca să-ṣi modifice data de întoarcere la casa ei. Ba ṣi cu Eurolines-ul se poate ajunge în România. Ai uitat începuturile grele când mergeai cu autobuzul? Ai uitat când îṭi erau mâinile ca ṣmirghelul de la muncă ṣi capul pătrat de la învăṭat? Şi hai, fii sinceră, nu ne lungim noi doar cât ne ṭine plapuma? Când am îndrăznit noi vreodată să-i penim pe alṭii ca să ne facem de cap? Hai, bunătate, spune! Şi-apoi calul de dar nu se caută de dinṭi: ai primit vreodată ceva ṣi ai zis că nu-ṭi ajunge? Şi-apoi cred că ai uitat că au mai fost ṣi alṭii de credeau că Europa-i sat ṣi voiau transportaṭi din Bruxelles la Metz, uitând că petrecuseră bine în hoteluri din centrul Parisului. Distracṭia costă ṣi fiecare are dreptul să trăiască cum vrea, dar pe banii ṣi munca lui!” A rămas Conṣtiinṭa pe gânduri; n-a mai zis nimic, dar în timpul nopṭii a trăncănit pe ṣoptite fără oprire: dacă i se întâmplă ceva femeii? Şi, Moṣule, atunci am realizat ce trebuie să fac: m-am băgat între cele două cumetre, ṣi după ce le-am ascultat ṣi pe una ṣi pe alta, am acṭionat în deplină conṣtiinṭă ṣi cu o doză sănătoasă de logică ṣi le-am flocăit pe ambele până au încetat. Iar dragilor cărora li se deschide pofta de meleaguri străine ṣi-ṣi aduc aminte ṣi de mine, îi anunṭ că mi-am deschis bancă ṣi le stau la dispoziṭie 24/24 de ore, cu condiṭia să nu uite să-ṣi ia periuṭa de dinṭi, tampoanele ṣi beṭiṣoarele de urechi.

Hei, Moṣule, vezi acum că peṣtele de la cap se-mpute? Sau o fi invers? Oricum trăim în plină catastrofă: de sufla vântul mai tare ne spulberă ṣubreda coloană vertebrală. Aṣa că la anul fii bun ṣi adu-ne ceva ciment de fixare morală a vertebrelor. Nu uita să-l aduci până ṣi ălora de sug încă ṭâṭa mamei – cu timpul ṣi ăia se deformează sub influenṭa mediului, iar ălor mai bătrâni adu-le niṣte proteze de îndreptare! Cât despre ăia de stau în fruntea ṭării cu dosarul penal sub pernă, adu-le un dispozitiv de catapultare spre locul pe care-l merită ṣi ceva costume în dungi!

Nicoleta Beraru

Nicoleta Beraru

Săgetătoare cu ţinta în învăţământ şi social. Plecată din România, dar mereu cu gândul şi sufletul la meleagurile copilăriei şi cei dragi. Trăieşte de 12 ani în Belgia. Trecută aici prin fel şi fel de experienţe de viaţă şi profesionale: de la casnică cu preocupări de învăţăcel, la manager de proiecte pe integrare socială şi porte-parole al celor sărăci, la profesor de franceză pentru adulţi şi mai apoi în contextul pedagogiei lui Steiner – de la care am învăţat şi bune şi rele. Acum profesoară de limba română într-un centru de limbi moderne din sânul Universităţii Catolice din Leuven (KU Leuven) şi traducător acreditat pentru limbile română – neerlandeză - franceză.
Nicoleta Beraru

Latest posts by Nicoleta Beraru (see all)

4 Comments
  • Alice
    January 4, 2017

    Vaaaaai, Nicoleta, am avut Craciunul asta o experienta similara: ruda X ma anunta ca vine in vizita pac-tzac. Si sa ma prezint la apel. Dar doar in ziua de Craciun sau a-3-a de Craciun pt ca in restul timpul e ‘busy’, are alt program.
    Mi-am schimbat zilele, m-am dat peste cap, dau mesaj in ziua 3 la 9 dimineata ca sa aiba ruda timp sa se gandeasca. Pe la 11 s-a gandit – sorry, nu se poate ca eu am plecat cu un ‘friend’ cu Jeepu-ul (oh, pardon) in alta parte. Dar cand termin, te sun sa vii la BXL.
    Ha!!!!!
    Am palmuit si eu bine si constiinta si logica si mi-am vazut de treaba.

    Ne asociem la o banca? Deschid birou de vanzare bilete si periute de dinti. :)))))

    Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 0

    • Nicoleta
      January 6, 2017

      hahaha; am un sac de povesti de astea, care mai de care mai cu mot. :)

      Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 0

  • Cristi Vasile
    January 9, 2017

    Mie Mosul mi-a adus tone de sare moka de la liberalii din America.
    Am decis sa le donez autoritatilor locale pentru dezapeziri….

    In rest toate bune, sa speram ca la anul ne aduce si mai multa sare…
    niciodata nu e deajuns de multa sare…

    :D

    Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

  • Liliana
    January 10, 2017

    Pài cu rude din astea mi-e sacul plin!!!

    Mà sunà un “drag” vàr de-al meu sà mà anunte cà el e la Köln. I-am zis: Bravo!
    Da, la Köln lîngà Bruxelles! Ca si cum nu mai stiam unde e Köln! Ca si cum Köln se muta în fiecare an: aproape de Bruxelles, altà datà Köln aproape de….Paris, sau Köln mai aproape de stiu si eu….New York?
    Da…continuà el, cum sînt aproape, la 200 de km, vin sà-ti fac o visità, vin sà te vàd. Ultima datà cînd i-a fost lui tare dor de mine si a vrut sà mà vadà a fost acum 25 de ani!!!
    Bun, m-am trezit asa intr-o secundà si i-am zis: Da dragule, esti foarte binevenit, ….atunci cînd am sà te invit eu!!! Peste vreo 25 de ani, sunà-mà dacà esti prin Kölnul àla aproape de Bruxelles!

    Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *