Tristețe din Obor

Alone © Carsten Erler | Dreamstime.comTrăim vremuri în care, cel puţin în ţările civilizate, sclavagismul a fost abolit. Adică nu mai poţi face comerţ cu oameni. N-o mai poţi face legal; nu mai există gestiuni oficiale de suflete. Nu mai poţi marca un om cu fierul înroşit în foc, arogându-ţi drept de viaţă şi de moarte asupra lui. Şi nici nu mai poţi transfera acest drept, în schimbul unei sume de bani.

Confortabil gând, nu-i aşa, că trăim vremuri superioare, emancipate?

Şi-atunci de ce am senzaţia că lumea asta este un cumplit obor de oameni?

N-am să duc discuţia spre tipuri de pieţe. Nu vreau să scriu nici despre capitalism, nici despre comunism şi nici despre chinezi. Nu despre asta vreau să scriu. Vreau să scriu despre oameni şi despre dualitatea sclav/proprietar pe care o trăim. Vreau să scriu despre cinismul crescând al oamenilor. Vreau să scriu despre dezumanizare, despre abrutizare. Vreau să scriu despre desuetudinea romantismului. Vreau să scriu despre impasibilitatea vecină cu gheaţa pe care o manifestăm când ne uităm in jurul nostru, când auzim de tragedii, de catastrofe naturale, de atentate, de accidente colective dramatice. Nimic nu ne mai mişcă, exceptând goana de a fi primul care dă de ştire că ceva rău s-a întâmplat. “Am fost primul care a postat ştirea!” – ce mândrie stupidă şi inumană!

Gesturile fireşti de solidaritate umană contează doar în măsura în care ajung să fie mediatizate, pe o cale sau alta. Facerea unui bine nu mai hrăneşte interiorul, aşa cum o făcea şi aşa cum ar trebui să o facă. Hrăneşte doar un exterior sec, infertil, secătuit de orice conţinut de substanţă. Poate suntem prea mulţi şi din această cauză am pierdut capacitatea de empatie. Poate că acesta este preţul civilizaţiei. Şi-atunci mă-ntreb dacă merită. Mă întreb dacă nu cumva plătim mult prea scump evoluţia noastră. Merită această “eră spaţială” pierderea umanităţii noastre?

Dar vreau să revin la Obor. Cel mai trist aspect al vieţii din aceste vremuri este moartea romantismului. Mai mult decât orice, mă doare si mă întristează modul în care am ajuns să relaţionăm. Fie că se întâmplă într-un bar, fie că se întâmplă la vreo sindrofie, fie că cineva face cunostinţă altor doi oameni, fie că se întâmplă pe internet, atunci când doi oameni ajung să se cunoască, se petrece un ritual comercial. Ne cântărim, ne studiem, facem analiză despre “cum dă” în poze alăturarea noastră. Nu ne întrebăm cât ne place celălalt, cât ne întrebăm ce parere au ceilalţi despre “noi”. Ne grăbim, sărim peste paşii importanţi ai cunoaşterii reciproce. Ne aruncăm in relaţii, mai lungi sau mai scurte şi realizăm, de cele mai multe ori prea târziu, că am dat bine doar pe hârtie. Ne temem de singurătate în aceeaşi măsură în care ne temem să ne implicăm. Paradoxul acesta este blestemul generaţiei mele. Nici maturi, nici copii, respingem fericirea şi o înlocuim cu senzaţii tari efemere. Aş vrea să ne trezim până nu este prea târziu. Vreau să mă trezesc până nu este prea târziu. Ştiu că în adânc am, încă, un suflet frumos, fragil şi romantic. Ştiu că nu sunt singura. Trebuie doar hrănit, cultivat şi îngrijit.

De dragul omului din tine, aminteşte-ţi sa fii om!

Foto copyright Dreamstime.com

Rucsandra Nițu

Rucsandra Nițu

Contabilă, fostă asistentă medicală, liber cugetătoare, consumatoare avidă de SF, rock, inteligenţă şi oameni frumoşi. Iubesc omenirea dar incă mai am de lucrat la iubit oamenii. Şi să nu uit: când o să fiu mare, o să-mi cumpăr un unicorn, pentru a mă plimba cu el pe curcubeu.
Rucsandra Nițu

Latest posts by Rucsandra Nițu (see all)

3 Comments
  • canadianu'
    July 12, 2016

    Deci așa, ești consumatoare de oameni frumosi … articolul ăsta l-ai citit ? :D
    http://www.sereniti.ro/daca-mai-aud-oameni-frumosi-vomit/

    Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 0

    • Rucsandra
      July 12, 2016

      Nu-l citisem, dar multumesc pentru ca mi l-ai indicat. Cred ca sintagma oameni misto era mai potrivita, fiind mai putin belita prin abuz :))
      Si nu, nu la astfel de oameni frumosi m-am gandit :D

      Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

    • Rucsandra
      July 12, 2016

      Promit ca data viitoare scriu despre peripetiile graselor. Am destui ani de experienta in domeniu, cat sa-mi iasa de-un articol :))

      Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *