Unde nu-i cap(ul lui Bostan), vai de picioare!

Thoughtful businessman portrait isolated on gray © Nomadsoul1 | Dreamstime.comSigur ar fi trebuit să ştiu, că doar nu o dată m-am păcălit cu mass media noastră, şi bine ar fi fost să nu mă inflamez, asemenea majorităţii, când am aflat despre declaraţiile făcute de domnul, pe atunci ministru, Bostan săptămâna trecută.

Doamne iartă-ne, nu ne ajunge că ne luptăm cu analfabetismul real şi funcţional, că avem abandon şcolar cât pentru 3 generaţii şi un sfert dintre absolvenţii de liceu nu se înscriu la Bac din start, mai vine şi un ministru să zgâlţâie barca şi aşa fragilă a învăţământului nostru susţinând că nu ar mai trebui să fie gratuit, fiindcă e o “reminescenţă a comunismului” ?

Normal că s-a trezit spiritul războinic în mine şi nu puţine au fost invectivele pe care i le-am adresat, mai ales fiindcă ar fi spus că profesorii nemulţumiţi de salarii ar trebui să demisioneze căci oricum nu-şi fac treaba şi sunt total incapabili.

Marius Nistor, sindicalistul atomic, a mers chiar mai departe şi pe un ton de ultimatum isteric a cerut demisia domnului Bostan şi capul lui într-o ţepuşă scoasă personal de Prim-Ministrul Cioloş în faţa MEN, ca să poată, eventual, toţi doritorii să treacă pe acolo şi să-i dea o flegmă binemeritată tupeistului Ministru al Comunicaţiilor. Uite că l-a primit! O fi satisfăcut acum?

După ce am băut suficientă apă rece şi am epuizat o parte din repertoriul personal de înjurături, am tras aer în piept să mă mai răcoresc umpic şi am căutat declaraţiile originale ale împricinatului. Ce de palme mi-am tras!

Eu văd părinții la școală, sunt părinte, am trei copii. Jumătate din ei nu se interesează. Nu se interesează. Nu cer calitate. Profesorii au salarii mici. Dar nici din partea cealaltă nu se cere calitate.

Da, chiar aşa este. De câte ori aţi văzut sutele de mii de părinţi protestând vehement împotriva programelor deşucheat de încărcate cu noţiuni de tragică inutilitate? Câtor marşuri vi s-a solicitat să vă alăturaţi pentru ca manualele să fie regândite pe baze moderne şi practice? Ce mobilizări de zeci de mii de oameni aţi văzut în semn de protest faţă de orele de română care descurajează lectura prin caracterul vetust al textelor, aceleaşi pe care le-au studiat şi bunicile copiilor voştri?

Vi s-a părut cumva că părinţii tâşnesc pe străzi în faţa ministerului furioşi că matematica le este predată copiilor lor la nivel de facultate sau că prin ore de fizică se înţelege o nesfârşită înşiruire de formule, probleme sau experimente care NU se fac, dar se lecturează din nişte manuale smotocite de câteva zeci de alţi elevi până când au ajuns să semene mai curând cu hârtia de la toaleta din fundul curţii decât cu o carte şcolară?

Unii profesori pur și simplu își bat joc de meseria lor.  Și spun: am salariul mic. Domnule, mergi acasă. Dă-ți demisia dacă ai salariul mic, dar nu poți să îți bați joc de viitorul unor copii, să faci prostii la școală și nimeni să nu te verifice. Deci justificarea că am salariul mic e o imbecilitate. Am salariul mic, îmi dau demisia și mă apuc de altă muncă, dacă nu îmi place meseria asta.

Prin urmare, domnul ministru nu a aruncat toată tagma profesorilor la ghena de gunoi, spunând că suntem vrednici de dispreţul colectiv. Domnia sa a spus acelaşi lucru pe care îl tot afirm şi eu: chiar nu e pentru oricine profesia asta şi dacă decizi să porneşti pe acest drum, ai face bine să înţelegi despre ce e vorba.

Nu este un secret că profesorii nu sunt bine plătiţi, niciodată nu au fost. Nu e o taină mai bine păstrată ca Sfântul Graal apărat de Iluminati că pe cât sunt de puţini banii, pe atât de mari sunt aşteptările tuturor, începând cu elevii şi familiile acestora şi terminând cu mass media. Nu ţi se promite nimic atunci când decizi să te aşezi în spatele catedrei, după cum nici nu te pregăteşte niciun curs din facultate pentru situaţiile cu care te vei confrunta.

De unde oare ipocrizia asta a maturului care se trezeşte brusc nedumerit că leafa abia îi ajunge să-şi achite dările, prin urmare îi dă rasol pe principiul muncesc şi eu de cât mă plătesc ei? Nu cumva în orice alt domeniu de activitate, adultul care refuză responsabilitatea profesiei ar proceda la fel, numai că acolo nu ar mai fi protejat de statut, contract colectiv şi o legislaţie menită mai curând să încurajeze mediocritatea şi raptul, decât meritul?

Eu nu aș vrea să emit o opinie directă, dar cred că ar trebui legată cumva munca de performanță. Eu nu sunt de acord cu sistemul de salarizare existent în acest moment. Eu cred că o soluție rapidă globală, pentru tot învățământul universitar, de ce nu și pentru învățământul gimnazial și primar… evident bugetul nostru nu ține… nu ține.

Performanţă să fie, dragi părinţi, dar, vorba lui Caragiale, s-o ştim şi noi. Oare chiar este performanţă ce vedem în majoritatea şcolilor româneşti de top pentru care ne batem încă de când ne intră copiii la grădiniţă? Ce-ar fi să fim cinstiţi preţ de câteva rânduri? Eu una sunt dispusă să fiu.

Ambii mei băieţi au început pregătirea la matematică încă din clasa a V-a când noţiunile au devenit prea complicate pentru ca ajutorul meu să mai fie suficient. Română au făcut cu mine pentru a mă asigura că nu pleacă din gimnaziu cu goluri insurmontabile ulterior, la fel şi engleza, dar şi germana, pe care cel mare a făcut-o începând din clasa a V-a şi până la testul susţinut la sfârşitul clasei a XII-a.

Lecturile le-au fost structurate de către noi, nicidecum de şcoala care tot cireşele lui Creangă şi Cireşarii cei demult ofiliţi le-a vârât sub nas, discuţiile despre drepturile omului, toleranţă, mecanismele politice, istorie, reproducere şi igiena ei, educaţia sexuală, dar şi cea civică s-au purtat toate acasă, nicidecum la clasă, alături de colegi, sub îndrumarea cadrelor didactice.

Recunoaşteţi ceva din acest spectacol? Da? Este realitatea din spatele fiecărui elev de oarecare succes. Pitite după cei care fac performanţă în adevăratul sens al cuvântului, câştigând concursuri de matematică  sau olimpiade şcolare, trecând cu brio teste de limbă străină sau interviuri în străinătate, stau milioanele de lei cheltuite de părinţi pentru pregătirile suplimentare care tind să fie începute la vârste tot mai fragede.

Nu pot să cred că nu aţi auzit de copii care fac şi câte 5 meditaţii săptămânal, matematică, română, cel puţin două limbi străine şi chiar IT. Doar aşa ajung să îngroaşe numărul admişilor la colegiile de top unde sarabanda pregătirilor continuă, fie pentru a menţine ritmul, fie pentru a asigura o viitoare selectare la una dintre universităţile din vestul Europei odată ce liceul este încheiat.

Performanţa înseamnă elevi calificaţi la olimpiade? Ooops, am noutăţi pentru dumneavostră: pentru fiecare copil care ajunge la olimpiada naţională meritul revine nu atât profesorului de la clasă, cât tuturor acelora cu care s-a pregătit şi încă o mai face acel elev, însă în particular.

Sunt pregătirile necesare? Da. Cât timp programele sunt îndesate cu noţiuni abstracte, multe şi greu de digerat, clasele supraglomerate – sunt 37 de elevi la fiul meu cel mic-orele se fac după-amiaza la gimnaziu şi o parte din liceu, ignorând recomandările psiho-pedagogilor, iar presiunea majorităţii tot mai mare, pregătirile devin de neevitat.

Vorbele mele poate sunt brutale. Revin. Dacă fiecare părinte ar plăti 100 de lei pe lună, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis. Lumea s-a învățat… Mentalitatea comunistă a fost așa: să primesc gratis educație. Atunci nu cer în partea cealaltă, la ghișeu, calitate.

Sigur că o asemenea sugestie inflamează spiritele, mai ales când deja se ştie că sistemele educaţionale vestice sunt gratuite şi suficient de ofertante pentru elev, dar nu cumva domnul Bostan are dreptate într-o oarecare măsură?

Vestul are decenii de experienţă educaţională clasică şi modernă înaintea noastră, are resursele financiare, dar mai ales are o cu totul altă mentalitate, esenţială în funcţionarea sistemului lor. Familia occidentală aşteaptă calitate, iar dacă îi este refuzată, intervine în procesul educaţional prin asociaţiile de părinţi, consilii de administraţie şi autorităţile locale ale căror reprezentanţi ştiu cu adevărat să-şi facă treaba pentru care au fost angajaţi.

Pe de altă parte, sistemul nostru are decenii de experienţă de abuz; consiliile de administraţie sunt şi acum făcute de directori fără prezenţa reprezentanţilor primăriilor, părinţilor sau elevilor; inspectoratele cer nesfărşite statistici lipsite de sens, evidenţe ale absenţelor elevilor lunar sau alte hârţoage care nu îşi dovedesc niciodată utilitatea; părinţii nu vin la şedinţe, tot aşa cum elevii lipsesc de la ore, în acelaşi ritm în care o fac şi o parte dintre profesori.

Da, mentalitatea comunistă nu ne-a părăsit după toţi aceşti ani, responsabilitatea individuală nu ne-a găsit, dacă ne-o fi căutat vreodată, vrem să ni se dea, nu însă şi să dăm câte ceva la schimb.

Strâmbăm dezgustaţi din cap când se revarsă gunoaiele purtate de ape peste uliţele noastre, dar continuăm să aruncăm în devălmăşie resturile fără pic de preocupare pentru consecinţele gesturilor noastre.

Vrem creşteri salariale şi ne ascundem rezultatele mediocre după scutul salariului minuscul, de parcă cineva ne-ar fi promis milioane când ne-am făcut profesori, pentru ca apoi să constatăm că ne lasă doar praful de pe tobă.

Ca părinţi, ne bucurăm prosteşte că profesorul care tot semestrul abia ajunge la ore i-a dat copilului nostru 10 fiindcă vrea să-i crească media cu care va fi admis la liceu sau doar pentru că, de fapt, nu vrea niciun fel de deranj, dar şi că la română sau mate copilul are 3 pagini de exerciţii suplimentare de făcut de pe o zi pe alta, semn că proful e bun tare.

Ar fi taxarea o soluţie pentru relansarea educaţiei noastre? NU! Educaţia începe acasă, acolo unde elevul deprinde bunul simţ, respectul pentru ora de curs, profesor, dar mai ales pentru el însuşi. Obişnuit cu dispreţul suveran pentru şcoală şi învăţat să facă exact tot ce îi trece prin cap, nu va ezita, asemenea unui a dintre elevii de la clasa mea să-i spună profesoarei de geografie : ,,Arată-mi p***a!” (Da, a fost sancţionat cât permite regulamentul)

Taxarea nu-l va determina pe profesorul lipsit de pasiune sau respect pentru profesie să devină brusc responsabil şi să vină la ore, preferabil  la timp, să discearnă când şi cât să urmeze litera rigidă a programei pe careo ştie smintit de sufocantă, să se abţină de la a insulta, abuza, batjocori sau umili elevii, în loc să le ofere acestora o minimă şansă la învăţare decentă.

Banii nu vor face şcoala nici mai atractivă, nici mai ofertantă pentru elevii care se consideră mai degrabă abuzaţi decât educaţi. Pentru asta e nevoie de zeci de ani de politici educaţionale coerente, gândite în concordanţă cu realitatea noastră care este teribil de departe de cea a restului Europei.

Acum că am primit capul lui Bostan, după ce am aruncat sudălmi fără număr la adresa sa şi eu, ca alţii, deşi nici unii nu ne-am informat corect cu privire la declaraţiile sale, nu pot să nu mă întreb dacă nu e şi asta e tot o reminescenţă a educaţiei trunchiate de comunism.  Şi mai am o dilemă : capul l-am primit, acum ce naiba facem cu el?

Foto copyright Dreamstime.com

Lăcrămioara Bozieru

”În clasă e mai ceva ca la rodeo. Dacă nu te ţii bine, dar bine în şa, elevii te vor arunca jos de nu te vezi” -singurul sfat care mi s-a dat în prima zi în care am păşit într-o sală de cursuri ca profesor acum 20 de ani. De atunci şi până acum am călărit ”bestia” cu îndârjire; uneori mă azvârle în ţărână, îmi sparge dinţii sau mă calcă în picioare, dar de cele mai multe ori profesorul şi bestiile se adapă împreună, îşi ling rănile sau râd unii cu alţii, unii de alţii.

Latest posts by Lăcrămioara Bozieru (see all)

5 Comments
  • ilidia
    July 8, 2016

    Aveti perfecta dreptate. Au romanii o vorba: “adevarul supara”. Inclin sa cred ca titlul “derutant” nu va apartine.

    Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 0

    • lacramioara bozieru
      July 13, 2016

      Totul imi apartine.

      Like ori Dislike: Thumb up 0 Thumb down 0

  • Popovici, Margareta
    July 9, 2016

    Ce “suturi” am luat de la colegii comentatori de pe forum cand am facut exact aceste observatii in comentariul meu intr-un ziar local (iesean). MP, profesoara.

    Like ori Dislike: Thumb up 2 Thumb down 0

  • Emma
    July 12, 2016

    Nu inteleg foarte bine ce anume ati intentionat cu acest text. Sa aratati ca domnul Bostan avea dreptate? Ei bine, nu avea. Va spun si de ce:

    1. Invatamantul public nu a fost o inventie comunista, ci iluminista. S-a raspandit in perioada industrializarii si a facut posibil saltul spre standardul de viata de azi. Nu are rost sa intru in detalii, se pot gasi in orice carte de istorie serioasa. Domnul Bostan a dat dovada de o incultura crasa si/sau orbire ideologica.
    2. Invatamantul de stat nu este gratuit, Este platit de noi toti in virtutea unui principiu al solidaritatii sociale (aflat in coma la noi) si in virtutea ideii ca o populatie needucata nu poate genera prosperitate. Din nou, domnul Bostan e pe dinafara.
    3. Parintii la care faceti referire, cei care au bani de meditatii si sunt ei insisi suficient de educati pentru a fi preocupati de educatia copiilor, reprezinta in Romania de azi o minoritate. Majoritatea nu au nici timpul, nici banii si nici educatia necesara pentru a intelege ce anume se intampla de fapt in sistem.
    4. Nu veti vedea marsuri pentru schimbarea programei. Si asta pentru ca a) parintii care ar putea initia asa ceva nu se sinchisesc de sistem deoarace ei au bani sa finanteze sistemul paralel de meditatii si b) ceilalti nu inteleg ce e cu programa. Parintii care ar putea schimba ceva fac ce fac in toate aspectele – fenteaza statul.
    5. Profesorii. Dintre cei care nu-si fac treaba parte sunt deja trecuti de 50 de ani, obositi, depasiti de toata ameteala din sistem. Iar parte sunt tineri si incompetenti. Pentru ca, din cauza salariilor mizerabile, absolventii buni fug de invatamant ca dracu de tamaie. Raman cei cu adevarat pasionati, o mana de oameni pentru ca tinerilor li se induce de la gradinita ideea ca o profesie se alege in functie de banii pe care-i produce, nu de gradul de satisfactie si de placerea pe care o genereaza. Si cei care nu stiu sa faca nimic, sunt prost peregatiti, victime ei insisi ale sistemului, fara chef de munca, marginiti si in cautarea unui locsor caldur in care sa se oploseasca. Iar astia vor fi din ce in ce mai multi atata timp cat vom continua sa credem ca educatia copiilor acestei tari trebuie lasata pe mana unora platiti in bataie de joc, tratati cu bataie de joc si dispretuiti de toata lumea, de la ministru la portar.
    6. Societatea are sistemul de educatie pe care il vrea si-l merita. Un sistem invechit, naucit de un reformism isteric, cu oameni la varf supraplatiti si numit pe pile politice si o baza batjocorita si platita ca vai de ea.

    Astia suntem, atata putem.

    Like ori Dislike: Thumb up 1 Thumb down 2

  • Aura
    July 12, 2016

    Ma bucur enorm ca dupa ce i-ati “umplut frigiderul” lui Marius, usor, usor, i l-ati curatat. Il cunosc de foarte multi ani, este dur si nu se multumeste cu pozitia, ci cu realizarile.

    P.s Multumesc pentru informatiile despre cazul Ioanei Laura Florescu. Asa mi-a sarit in ochi si articolul cu bostanul.

    Like ori Dislike: Thumb up 2 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *